Despre mine si educatia mea

Prietenii vechi ma cunosc dar in ultimele zile mi-am facut prieteni noi pentru care o sa fac o scurta prezentare.

M-am nascut in Irlanda de unde am venit cand aveam 3 ani. Tata e psiholog (bun) si ciclist (bun) iar mama e profesor de engleza (bun). Educatia primita de mica are la baza niste principii simple si eficiente si anume “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”,”nimeni nu te poate obliga sa faci ceea ce nu vrei” si “demnitatea inainte de toate”.

In decursul anilor am analizat zilnic impreuna cu ai mei tot ce mi se intampla la joaca si la scoala si am devenit cumva specialista pentru varsta mea in a-mi analiza viata si in a vedea ceea ce altii nu observa sau nu li se pare important. La scoala doamna director m-a chemat de cateva ori la niste discutii private si am vazut ca a verificat daca sunt in stare sa-mi argumentez opinia pe care o aveam in clasa si pe grupul clasei noastre de pe Facebook (datorita postarilor mele acolo cam jumatate dintre parinti au interzis copiilor lor prezenta acolo si, in urma presiunilor facute, grupul s-a desfiintat).

Concluzia la care s-a ajuns in legatura cu mine este ca “sunt victima parintilor mei”. Asta e si un raspuns la intrebarile de genul “Sigur nu scrie altcineva ?” ,”Oare exista in realitate Anna Andronache ?”,”Nu e cumva fictiune ceea ce scrie ?”.
Prietenii nostri stiu toate lucrurile pe care le scriu de cand s-au intamplat.

Lupta noastra cu sistemul scolar e veche de sapte ani. Ar fi cazul sa fiu in stare ca la 14 ani, dupa sapte ani in care mi s-a cerut continuu sa-mi justific modul de gandire, sa povestesc niste intamplari de la scoala dupa ce au fost discutate si analizate in amanunt cu parintii mei si pentru care s-au formulat reclamatii la scoala, inspectorat si minister.

La scoala mi s-a spus mereu ca “nu e bine cum gandesc” si “cu gandirea asta nu o sa ajungi departe”. Da, sunt “victima” parintilor mei si-mi place asa chiar daca unora nu le convine. A spus cineva ca o sa am probleme pentru ceea ce scriu. Mai mult decat sa fiu mutata la alta scoala nu are nimeni ce sa-mi faca, nu ma da nimeni afara din tara.

Stati linistiti ca nu sunt cu nimic mai speciala decat copiii de varsta mea. Mie doar mi s-a dat curajul si sustinerea sa scot gunoiul de sub pres.

Mai pe seara o sa scriu ceva mai special, tot de la scoala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *