Minciuna ca mod de viata

Copilul e invatat acasa sa nu minta, sa nu se fereasca sa spuna adevarul. La inceput el e sincer, dar pe parcurs vede ca are de castigat daca minte si se descurca mai bine cu minciunile. Vede asta la scoala cand e intrebat de ce a intarziat sau de ce nu si-a facut tema si vede asta in jur. Observa ca cei care mint sunt in avantaj si isi simplifica viata sau chiar si-o imbunatatesc.

Asa, copilul invata sa minta ca sa traiasca convenabil. Vede ca minciuna e indispensabila si adevarul, de multe ori, se pedepseste. Copilul ajunge un adult mincinos si se incadreaza in societatea care l-a invatat arta de a minti.

Exemplu:

In clasa a V-a a venit un coleg la scoala de la a doua ora. S-a intalnit cu diriginta pe hol cand se indrepta spre clasa si a fost intrebat de ce a lipsit. Copilul a spus sincer ca nu s-a trezit la timp si a fost facut impertinent, nesimtit si obraznic. De atunci, colegul meu este bolnav ori de cate ori lipseste de la vreo ora.

Principala problema la clasa mea e intarziatul la ora (chiar daca profesorii intarzie mai mult decat elevii). Am lipsit si eu de cateva ori de la prima ora pentru ca m-am trezit tarziu. Scuza mea a fost ca “acum m-a adus tata” si profesorul nu a avut ce sa spuna. Pana la urma tata era vinovatul, nu eu. Pe de alta parte nu inteleg de ce elevul trebuie sa isi justifice intarzierea din moment ce i s-a pus absenta. Oricum profesorul nu e multumit de justificari (de multe ori penibile).

Alta problema e cand elevul nu-si face tema. Nu exista la mine in clasa scuze de genul “am fost plecat”, “am fost obosit” sau “mi-am ajutat parintii la ceva”. Profesorii considera aceste scuze o impertinenta din partea elevului. Este apreciata in schimb o minciuna de genul “mi-a fost foarte rau”.

Chiar daca profesorul e constient ca e mintit, (uneori ironizand minciuna) se declara multumit si elevul e fericit si el. Minciuna face parte din viata cotidiana a elevului.

 

 

 

4 thoughts on “Minciuna ca mod de viata

  1. Asta se intampla si din cauza ca anumite minciuni sensibilizeaza mai mult lumea…la o minciuna de genul ,,am fost bolnav,, sau ,,am suferit o pierdere in familie,, reactia este de cele mai multe ori de compatimire, pe cand la adevarul ,,am pierdut autobuzul,, (de exemplu), reactia este de mustrare, acuzare de lipsa de responsabilitate…si asta este valabil in absolut orice domeniu, nu doar in invatamant…de privit reactia pacientilor daca medicul intarzie 30 de minute la consultatie pe motiv ca a fost de garda si chiar a fost foarte obosit( ,,pai cum se poate asa ceva, doar el a ales cariera, IRESPONSABIL,, bla bla)…:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *