Rautate

Provin dintr-o familie ortodoxa obisnuita.

Clasele primare le-am facut la Liceul de Arte “Balasa Doamna”. In clasa I am purtat o discutie cu parintii mei in care mi-au explicat ca pot sau nu sa fac ora de religie la scoala. Am intrebat copiii care deja erau la scoala ce fac la orele de religie, ne-am uitat pe manuale si am hotarat ca nu vreau sa fac religia.

Conform legii de atunci, se facea o cerere la inceputul anului. Acum legea s-a schimbat, cei care vor sa faca religia trebuie sa faca cerere. La inceput a fost un fenomen de masa, foarte multi elevi nu au mai vrut sa faca ora de religie pentru ca atat ei cat si parintii lor erau nemultumiti de aceasta materie. Vazand asta, scoala Coresi a cerut parintilor ai caror copii nu mai faceau religie sa faca o cerere scrisa, cerinta ilegala. A fost o lovitura psihologica bazata pe lasiatea parintelui roman. Si-a atins scopul: Elevii s-au intors la ora de religie, parintii neavand curaj sa-si asume in scris decizia. Sa revenim: Cand am vrut sa depunem cererea in clasa I am fost refuzati pe motiv ca pot sa nu fac ora de religie decat daca sunt de alta religie, caz in care trebuie sa aduc adeverinta de la cult. Legea nu specifica asta. A fost o lupta intreaga pentru care am ajuns la minister. Dupa aceea, cererea a fost acceptata. La momentul ala eram singura din scoala care nu facea religie si nu era de alta religie. Eram privita ca o mica infractoare.

Profesorul de religie nu a putut sa accepte asta si m-a persecutat si hartuit in toti cei patru ani de scoala petrecuti acolo. Cand ma intalnea pe hol imi cerea justificari si imi aducea tot felul de reprosuri. La orele de religie, in absenta mea, profesorul le-a spus colegilor mei ca o sa ard in iad si ca sunt satanista. De asemenea, le-a cerut sa nu mai vorbeasca cu mine.

Atat la Balasa cat si la Coresi am fost ridicata in picioare si interogata, trasa la raspundere si hartuita pentru ca nu fac religie. Am fost prezentata ca exemplu negativ in fata clasei si, desigur, mi s-a spus ca “nu e bine cum gandesc” si ca “nu o sa ajung departe cu gandirea asta”.

Pentru problema asta tata a facut multe drumuri si reclamatii la Balasa si a avut mai multe discutii cu doamna director de la Coresi. Era si atunci, ca si acum, dreptul meu legal sa nu fac religia. Decizia mea nu deranja si nu afecta pe nimeni. A fost cea mai grea perioada pentru mine fiindca profesorul era foarte agresiv iar eu eram jumatate din cat sunt acum. N-o sa uit niciodata rautatea cu care m-a tratat si perseverenta cu care m-a hartuit.

Si ca sa intelegeti mai bine ce se invata la orele de religie, gasiti aici niste exemple.

4 thoughts on “Rautate

  1. Bravo Anna ,eu pe vremea mea nu am facut religie ca nu se facea ,dar la religie vin unii ,,profesorii” chipurile care se dau sfinti si vor sa predea religia dar ei nici pe departe nu cred ceea ce spun 🙂

  2. Asa se intampla cam peste tot. Si in fosta scoala a fiica-mii a trebuit sa facem cerere sa NU faca religie fiica-mea, desi legea tocmai se schimbase. Si a mea era singura din clasa retrasa, iar pe toata seria de zece clase mai era doar o fetita (tot o familie de oameni buni la suflet, iubitori de muzica buna si detinatori de caini – parea sa fie un pattern). Si eu am fost luata la misto de invatatoare pe motiv ca sunt singura cu cu copil retras, deci cum indraznesc sa cer sa vina la sedinta cu parintii toti profesorii copiilor, ca sa discutam si despre orele lor (noaptea mintii!!!). Si as putea continua mult si bine cu comentariul asta dar o sa ma opresc aici 🙂
    E bine ca ti-ai facut blog, lucrurile se pastreaza mai mult asa decat pe Facebook. Si feicitari pentru lupta ta! Ai un curaj incredibil.

  3. Sa inteleg ca in clasa iI ati avut asa o revelatie ?ma intreb ce veti mai descoperi in liceu ,ptr ca acolo e se pare perioada marilor descoperiri?

  4. Societatea are nevoie de prosti. Multi si prosti.
    Daca nu sunt prosti din nascare, macar sa fie supusi cuiva, cumva…
    Daca nu vor sa fie supusi, se gaseste cate unul care sa caute obsedant o metoda de a te umili, de a te face sa pleci capul …
    Religia e o forma de a indobitoci. Sistematic.
    La mine la tara, unde m-am mutat , dupa moartea cuiva se fac tamaieri la mormantul mortului. Nu oricum! Te scoli pe la 4 si pui sa faci jar din coceni ( nu din altceva!!!!) . Apoi iei jarul si iute la cimitir sa dai cu tamaie. O intreb pe vecina: la ce ora tamaiezi ? – Pe la 6.
    Pai si de ce nu folosesti un carbune, ca tot aia face ca si jarul ! – Nu, ca asa nu e primit ! Trebuie cu jar din coceni! – Pe bune? Traim in secolul xx ? Si aia de la oras de unde sa ia coceni?
    Dumnezeule mare….daca in asta sta credinta, apoi sa stiti ca mi-s pagana sadea !
    Bine ca nu imi cere careva sa imi spun parerea mai in detaliu asaaaa….
    In tainita camarii tale, sa te rogi cu suflet curat. Niciodata sa nu faci parada de credinta ta si daca esti om de omenie, fii si cu cel credincios si cu cel pagan ca viata se rasfrange cu bune si cu rele peste amandoi deopotriva.
    Credinta nu se invata. Credinta este momentul in care omul realizeaza cat de marunt este in lumea asta si de teama de a nu se pierde isi prinde sufletul de ceva ce socoteste a fi mai presus de toate. Fie ea Natura, Univers, Dumnezeu, Pamant… Important este ca cel ce crede cu adevarat in ceva cu toata inima sa, reuseste sa isi mentina echilibrul plapand al zilelor fara a se mai teme de micimea si fragilitatea fiintei sale.
    Cand predai religie si pui note unor suflete crude si nestiutoare…obtii generatii de farisei sau ….atei !
    Si cine o sa-mi spuna ca nu e asa, sa mai astepte vreo 20 de ani pana sa-si spuna parerea de acum.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *