“Poveste dupa poveste”

Am aparut duminica, 25 iunie, la emisiunea “Poveste dupa poveste” la TVR1. A fost filmata pe data de 9 iunie. Am vorbit acolo cu Irina Luca si Catalin Apostol despre invatamantul romanesc, profesorul Ioan Ursu -“Proful online”- si despre mine. Discutia a fost mai lunga dar cu siguranta nu au avut loc pentru a include tot.

Nu o sa scriu despre emisiune pentru ca cel mai simplu este sa o vedeti aici daca vreti. Vreau insa sa scriu despre experienta mea si despre oamenii pe care i-am intalnit acolo.

Eram pe deal cu tata cand m-a sunat doamna Luca sa ma invite la emisiune. Nu aveam telefonul la mine si ajunsesem acasa foarte tarziu. Am vazut ca mi-a lasat un mesaj pe Facebook si am stabilit sa vorbim a doua zi la telefon. Doamna Luca mi-a facut o prezentare succinta a emisiunii. Mi-a spus si ca s-ar putea sa vina cineva de la Minsterul Educatiei -poate chiar ministrul- dar inca nu primise niciun raspuns. Mi-a fost destul de clar ca nu va veni nimeni. Cand ministrul a vorbit la radio Europa FM prin februarie despre ceea ce scriu eu a promis ca va trimite pe cineva la scoala mea. Probabil i-a luat vacanta prin surprindere chiar in drum spre Targoviste.

Inainte sa accept invitatia, m-am sfatuit cu parintii mei si ne-am uitat la editii mai vechi ale emisiunii. Noi nu prea ne uitam la televizor si nu suntem la curent cu emisiunile de pe canalele romanesti. Ne-a placut genul de emisiune pe care il face doamna Luca asa ca m-am dus. Initial a fost invitat si tata dar el a preferat sa ramana acasa.

Doamna Luca a trimis dupa mine un sofer plictisit pe la ora 9 fara un sfert. De fapt, cred ca era resemnat. Tata crede totusi ca era instruit sa nu ma oboseasca pe drum. Eu cred ca drumul Bucuresti-Targoviste si-a pus amprenta asupra dumnealui- nu a scos o vorba. Il inteleg, DN71 traverseaza sate interminabile si pline de radare prin care mergi cu 50 km/h. Drumul asta e un chin pentru orice sofer.

Cand am ajuns, in sfarsit, la Bucuresti, scapand de linistea profunda din masina, a trebuit sa astept putin soferul si am avut timp sa observ oamenii care alergau grabiti dintr-o cladire in alta, toti avand un business-look impecabil si vorbind intruna agitati la telefoane.

Cand am coborat din masina in fata unei cladiri mari, doamna Luca m-a intampinat cu un zambet cald dar nu am stat foarte mult de vorba pentru ca a trebuit sa se duca la machiaj si sa-si schimbe rochia (care mie chiar imi placea). In schimb, am stat de vorba la o cafenea de acolo cu doamna Gaita, foarte prietenoasa de altfel. Mi-a oferit o prajitura sau un ceai dar am preferat sa discutam pana vine cameramanul.

Imediat dupa aceea au filmat cateva cadre cu mine in masina si pe drum spre platoul de filmare pentru a-mi face prezentarea si am descoperit ca soferul nu e chiar asa de tacut.

Apoi am mers in platou si mi s-a aratat scaunul pe care voi sta. Mi s-a parut putin cam inalt si cam departat de masa dar era cu siguranta ajustat pentru adulti. Totusi era confortabil. Pe celelalte doua scaune au venit doamna Gaita si doamna Chivu cu care am stat de vorba si s-au facut cateva probe si ajustari in privinta luminii si a altor detalii.

M-au intrebat daca vreau sa merg la machiaj si au hotarat ca mi-ar trebui putina pudra. Pe hol, chiar in fata camerei de machiaj, era un grup de copii care venisera in excursie cu scoala. Se uitau mirati la mine, gandindu-se probabil ca eu ar fi trebuit sa fiu cu ei, nu printre adulti. La machiaj ma astepta o femeie tanara, obosita de la atata stat in picioare, chiar daca era inceputul zilei. M-a pudrat putin si intr-un minut eram gata.

Dupa aceea ne-am dus inapoi in platou si ne-am intalnit cu doamna Luca ce tocmai venise de la machiaj. Asteptam pe scaune cand a venit domnul Apostol. S-au facut cateva glume pe seama sacoului dumnealui dar mie imi parea ca dadea o nota de eleganta.

 

Image may contain: 4 people, people smiling, indoor

Ni s-au fixat microfoanele si, inainte sa incepem, am facut cateva probe de sunet iar doamna Luca m-a sfatuit sa vorbesc putin mai indraznet.

In platou atmosfera era foarte vesela, se radea si se glumea dar totusi treaba era luata in serios. Lucrurile erau bine organizate si singura intrerupere a filmarii a fost din cauza scartaitului unei sine pe care se deplasa o camera. Oricat a deranjat-o pe doamna Luca zgomotul, nu s-a gasit o solutie si a trebuit sa continuam asa.

Emisiunea a fost mai mult o discutie libera in care am schimbat impresii -sau cel putin asa am simtit eu. Am fost intrebata daca am avut emotii. Nu prea, foarte probabil din cauza ca toti au stiut sa ma faca sa ma simt bine, in largul meu. Vazand emisiunea, eu zic ca nu am fost nici asa frumoasa precum zice bunica dar nici atat de urata cum ma vad in oglinda cu lupa a mamei.

Dupa filmari am stat putin de vorba cu cei din platou. Apoi m-a invitat doamna Luca sa-mi arate studioul de montaj, cabina de sunet (unde am stat putin de vorba cu cativa domni) si o camera (care nu mai stiu cum se numeste) cu birouri pline de calculatoare, ceasuri si aparate cu multe butoane de unde se puneau reclame si emisiuni.

Am mers apoi impreuna cu doamna Luca si domnul Apostol la cantina. Doamna Luca mi-a cumparat o prajitura cu ciocolata recomandata de un domn de la sunet. Ne-am asezat la o masa si am povestit diverse.

Atmosfera era atat de primitoare ca nu as mai fi plecat. Doamna Luca a mers cu mine in masina pana la iesirea din complex si mi-a dat o carte fiindca stia ca imi place sa citesc.

 

Pe drum spre Targoviste soferul a ramas la fel de tacut dar eu eram prea fericita ca sa ma mai apese tacerea de o ora si jumatate.

Tot ce am povestit aici a durat 4 ore + drumul de 3 ore (dus-intors). Asta este doar partea la care am participat eu dar cate ore de munca sunt in spatele rezultatului final nu stiu, presupun ca multe.

In concluzie, mi-au placut oamenii cu care am avut de-a face acolo. Am promis ca atunci cand merg prin Bucuresti vara asta o sa o sun pe doamna Luca sa ne intalnim.

 

 

 

 

 

 

3 thoughts on ““Poveste dupa poveste”

  1. Se simte că îți place să povestești. Ai și talent. Mai încolo o să îți aduni amintirile astea intr-o carte. Și poate o sa găsești determinarea (acum sau cândva) să ne povestești și ficțiuni, nu doar realități. Pentru că, nu-i așa?, viitorul e mister.

  2. Frumos articol. Cunosc și eu racile sistemului românesc de învățământ, pardon , șpăgământ! Chiar foarte bine, din păcate.

  3. Mi-as fi dorit pe vremea mea sa fiu inteligenta ca tine ,poate de atunci se schimba in bine invatamant dar pe vremea aceea erau profesori buni si stiau sa fie profesori ,explica totul de la A la Z ,insa eu nu gandeam ca acum cum gandesti tu ,bravo !
    Sa sti ca voi acum invatati, ce se preda acum vreo zeci de ani in facultate .
    Invatamantul de azi vor sa iasa copilul deja invatat la nastere sa nu se mai oboseasca profesorii sa explice
    Te iubesc copila draga si urmaresc orice descrii
    O seara frumoasa si linistita !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *