Conflictul de interese

Conflictul de interese este atunci cand profesorul e interesat ca elevii sa nu priceapa mai nimic in clasa ca sa vina la pregatire acasa.
Conflictul de interese este atunci cand scoala nu mai reprezinta pentru anumiti profesori decat locul de unde isi iau elevi la pregatire.

Intr-a V-a, rezultatele la testul initial la matematica au aratat ca elevii stiau bine materia din clasele I-IV. Acum nivelul clasei e praf.

Profesoara de matematica foloseste metode ca predarea insuficienta, notele mici si temele din materie nepredata (pe care elevii nu le pot face) pentru a atrage elevii la pregatire. Cand copiii nu mai sunt capabili sa-si faca temele si incep sa ia note mici, parintii trag concluzia ca trebuie sa mearga la pregatire si o cauta pe profesoara. Celor care totusi nu o cauta le trimite bilete bagate in ghiozdanul copilului sau mesaje pe telefon.

La mine in clasa, la matematica, copiii care fac pregatire au asigurate notele, nu cunostintele. Unii recunosc ca fac pregatire dar altii nu, chiar daca asta se observa prin comportamentul favorizant al profesoarei fata de ei la ore. Cand ies la tabla si nu stiu mai nimic, li se induc raspunsurile astfel incat au intotdeauna 10. Li se da astfel o falsa impresie de valoare lor si parintilor lor. S-au dus la olimpiade si niciodata nu au trecut de faza pe oras dar asta nu i-a pus pe ganduri.

Copiii povestesc ce se intampla la pregatire. Profesoara le da testele care urmeaza a fi date si pleaca sau ii lasa sa se joace pe telefoane. Cateodata sta si barfeste cu ei elevii care nu-i plac. Doamna profesoara, stiti vorba aia “un secret stiut de doi nu mai e secret” ?

Colegii mei se descurca asa cum pot la matematica. Unii fac pregatiri, pe altii ii ajuta parintii dar cei care nu-si permit pregatiri si nu are cine sa-i ajute ajung asa-zisii “elevi rai care nu vor sa invete”. Colegii mei care fac pregatire se impart in 2: elevi care isi permit sa faca pregatire full-time si elevi care se duc de cateva ori inainte de teste si teze pentru a-si asigura notele de trecere.
Pe mine ma ajuta bunica de 76 de ani. Uneori observ cum profesoara complica intentionat materia in asa fel incat elevii sa nu inteleaga mare lucru. Cand ajung acasa si imi explica bunica, totul devine foarte simplu si frumos.

Andreea Antohi, fosta eleva a profesoarei, confirma in comentariul ei de la prima mea postare legata de doamna de matematica ceea ce aud de la colegii mei care fac pregatire:

“Bună ziua! Această profesoară despre care vorbește Anna Andronache mi-a fost dirigintă și, implicit, profesoară de matematică în cei 4 ani de gimnaziu. Acum sunt elevă în clasa a 12-a la Colegiul Național “Ienăchiță Văcărescu”, profil bilingv. În clasa a V-a și a VI-a eram pasionată de matematică, era una dintre materiile mele preferate și participam inclusiv la olimpiade și concursuri, până când această profesoară s-a gândit să îi spună mamei mele după o ședință cu părinții că eu nu știu matematică, nu mă descurc, în condițiile în care mereu ajungeam la olimpiade până la județeană și m-a chemat să fac pregătire cu dumneaei. Mama a acceptat, așa că am început pregătirea și ghiciți ce? Nu era altceva decât mâncătorie de bani. Aveam 3 colegi cu care mă jucam la pregătire, am și acum caietele de atunci, aproape goale, evident. Doamna profesoara stătea la birou și se uita pe calculator, fie mai purta câte o discuție în contradictoriu cu soțul dumneaei. Cert e că niciodată nu era pregătire. Și iată că, a trecut și clasa a VII-a și am renunțat să mai fac pregătire, fiindcă mama îmi vedea mereu caietele aproape goale. Am început cu un alt profesor, mulțumită căruia am luat și 10 curat la examenul național, iar săracul s-a chinuit să mă învețe într-un singur an materia din doi ani. În clasa a 8-a, ajunsesem de la 5 ore pe săptămână de matematică, la 8 ore, fără pauze. Ne chema înaintea și în afara orelor de curs. Pentru dumneaei nu eram altceva decât “cretinoizi” și “progenituri” (termeni folosiți în timpul orelor de curs). Ne scotea la tablă ca la armată, în funcție de ziua în care eram, de exemplu, numărul 21 de la catalog, pentru că este 21 Februarie. Doamne ferește să nu fi știut să rezolvăm ceva, era cel mai probabil să ajungem acasă surzi sau cel puțin cu un timpan spart. Recent am aflat însă că “doamnei diriginte” nu îi convenea ca adevărul să îi fie spus în față și nu accepta să fie contrazisă. Ca orice copil, făceam și eu prostiile vârstei, însă probabil dânsa nu a fost copil și nici elev și s-a gândit să facă o petiție ca eu să fiu exmatriculată din școală. Motivul? Nu mă suporta cel mai probabil, pentru că ai mei nu mi-au pus niciodată pumnul în gură și mereu m-au învățat să îmi exprim opinia. Întrebarea mea e: cum se explică faptul că eu eram un “copil problemă”, dar cu toate astea aveam 10 la purtare? Sunt încă mistere pe care cel mai probabil nu le voi desluși niciodată. Cert e că această femeie și-a bătut joc cu bună-știință de copilăria mea și, cel mai probabil, a foștilor mei colegi. Țin să vă spun că acum sunt elevă cu medii de peste 9,50, în clasa a 12-a pe primul semestru am avut 10 pe linie și mai mult de atât, am fost acceptată la facultate în Olanda, la Haga, pe Drept Internațional și European, unde voi începe din luna Septembrie a acestui an. Așa că, oameni buni, nu vă sfiiți să spuneți ce vi se întâmplă, ce trăiți. Luați-o pe Anna ca exemplu. Trăim în democrație, iar acesta este dreptul nostru, dreptul la liberă exprimare. Mie mi-a fost îngrădit acest drept în ciclul gimnazial, iar acum am simțit că este momentul oportun să spun prin ce am trecut și eu timp de 4 ani. Iar creea ce am povestit este nimic, însă am să-i las și pe ceilalți să vorbească.”

Stiu problema cu salariile mici ale profesorilor, dar profesorii de tehnologie, educatie civica sau desen ce fac? Metodele la care recurge doamna de matematica pentru a atrage cat mai multi copii la pregatire sunt o dovada de lacomie. Profesoara ar vrea sa aiba toata clasa la pregatire.

Initiativa

Mi-a adus aminte domnul de biologie in raspunsul dumnealui de o intamplare tot dintr-a V-a.

La inceputul anului scolar eu si alti colegi am observat comportamentul putin neobisnuit al unui coleg. Era timid, il deranjau zgomotele si isi coordona miscarile mai greu decat ceilalti. Din cauza asta nici nu face orele de sport. Era deseori certat de unii profesori pentru ca ramanea in urma la dictari si ii lua mai mult sa raspunda la intrebari. Totusi, daca i se dadea putin timp, (vreo 5 secunde), dadea niste raspunsuri foarte inteligente.

I-am povestit tatei si el a zis ca ar trebui anuntati profesorii pentru ca nu il cunosteau. Am intrebat cativa colegi si au fost de acord cu ideea. Am scris asadar bilete si am inceput sa le distribuim profesorilor la ore.
Intr-o pauza am mers la cancelarie pentru ca era mai usor sa le impartim acolo profesorilor. De-abia intrasem si ii intindeam un bilet profesoarei de istorie cand a intervenit doamna de muzica. Ne-a respins cu brutalitate spunandu-ne ca ea nu primeste “fituici nesemnate” si ne-a dat afara pe motivul ca “nu avem ce cauta in cancelarie”. Era de fata si doamna director.

Am fost foarte surprinsi de reactia dumneaei avand in vedere ca era unul dintre profesorii despre care aveam o impresie buna.
Toti ceilalti profesori au primit bucurosi biletul si ne-au multumit. Pana si doamna de matematica a primit frumos biletul si a tinut cont de rugaminte.
Dupa reactia profesoarei de muzica, am avut o oarecare teama cand am distribuit celelalte bilete.

Agresivitatea cu care a reprimat initiativa noastra l-a facut pe tata sa depuna o reclamatie.
Va las mai jos poze cu biletul si reclamatia din care am sters numele si pasajul care face referire la alt profesor.

Si daca tot sunt rebela, sa fiu pana la capat. Imi pastrez stilul de scris fara diacritice.

                               

 

      

                                         

 

Inregistrarea

In clasa a V-a am inregistrat o ora de matematica in care profesoara ameninta, batjocorea si umilea copiii.
Tata a dus inregistrarea la doamna director adjunct (profesor de religie, inlocuita de curand) care nu fost interesata de inregistrare si a amenintat ca o sa fiu sanctionata pentru ca este ilegal sa folosesc telefonul in scoala.
L-a intrebat pe tata daca nu crede ca vine cam des pe la scoala si i-a zis ca ar trebui sa ma lase in grija lor pentru ca m-am dus acolo de bunavoie.
Si ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbesc, pusa in fata inregistrarii, profesoara a spus ca “nu este adevarat”.

Punerea la colt

La intalnirea de trei ore de ieri de la scoala la care partial am participat si eu, doamna director impreuna cu alti profesori din consiliul scolii l-a pus pe tata la colt si i-a reprosat situatia in care eu am pus scoala. Mie mi s-a reprosat ca nu gandesc bine si ca postarile mele (nu abuzurile si ilegalitatile din scoala) distrug imaginea scolii la care au contribuit generatii intregi de profesori. Tata a trebuit din nou sa justifice educatia pe care mi-a dat-o.
Una din supararile prezentate era ca se vor bucura scolile rivale de necazul care s-a abatut asupra scolii Coresi din cauza mea. I s-a spus tatei ca abia au reusit sa impiedice un miting al elevilor impotriva postarii mele legate de “Targul de Craciun” dar foarte multi copii au venit sa ma cunoasca si sa ma felicite.
Ca de obicei, mi s-a spus ca tot ceea ce scriu “e doar varianta mea”, ca tot ceea ce scriu “nu e chiar asa” si ca ar trebui sa vad si partea buna a lucrurilor. Cand am scris si partea buna, despre domnul profesor de biologie, mi s-a reprosat ca asta-i pune intr-o lumina proasta pe toti ceilalti profesori din scoala.
Sa vad deci partea buna atunci cand doamna profesoara imi spune “fetita lui ma-ta” pentru ca am zis ca nu poate da testare dintr-o lectie nepredata, sa vad partea buna cand un coleg e batjocorit si pleaca plangand acasa, sa vad partea buna cand doamna de matematica spune elevilor la ora ca din cauza mea nu stiu ei matematica.

Din intalnirea de ieri ce concluzii avem?
1) Sa nu mai scriu pe Facebook pentru ca se poate amenaja o gazeta de perete in scoala unde sa-mi scriu nemultumirile.
2) Pentru orice probleme si sugestii ma pot adresa consiliului elevilor din scoala (consiliu fara nicio putere si in subordinea scolii).
3) Mesajul transmis de postarile mele nu e potrivit.

Doamna director, n-ar fi mai bine sa scrieti dumneavoastra in locul meu? Asa ar fi toata lumea multumita. S-a mai spus ieri sa nu uitam ca mai am scoala de facut pana termin gimnaziul plus liceul. Asta a fost spusa ca o constatare, ca sa nu uitam, desigur.
Azi ati venit in clasa si ati intrebat elevii daca au stiut ca dau atunci olimpiada de engleza. Doi copii au spus ca au stiut si doi plus eu ca nu. Nu v-ati lasat pana cand, prin intrebari indirecte si sugerarea raspunsului, nu ati obtinut de la ei un raspuns neutru adica nici ca au stiut si nici ca nu.

Draga Scoala, m-ai stresat! De ce? Tu trebuie sa dai exemple demne de urmat. Si dai! Dar eu pe care sa-l aleg? Pe cel dat de doamna de matematica sau pe cel dat de domnul de biologie? Ca nu mi-ai spus.

Nu mai am incredere in tine, Scoala, pentru ca m-ai mintit de atatea ori si nu mi-ai fost o prietena buna. Nu mai am incredere in dumneavoastra, doamna director, si nici in intentiile dumneavoastra.

Profesorul meu preferat

Vreau sa va spun ca nu exista materii urate sau grele sau elev prost ci doar profesori nepriceputi, incompetenti, care isi fac meseria in sila sau cu rautate sau care intentionat predau prost pentru a forta copiii sa mearga la pregatire.

Am avut timp de 2 ani un profesor de biologie foarte deosebit. Nu era prea agreat de ceilalti profesori pentru ca il iubeau mult copiii si-l dadeau exemplu, iar cum profesorii in general trebuie sa fie stiuti de frica el nu se incadra in peisaj. Prin comportamentul dumnealui ii punea intr-o lumina proasta pe ceilalti profesori.

Avea niste metode simple si foarte eficace de predare bazate pe respect reciproc si colaborare cu elevii. Nu cauta sa dezvolte o relatie de subordonare cu noi, cum fac ceilalti profesori.

In zilele in care aveam biologie uitam de supararile de la alte ore. Chiar daca aveam o ora reusita la alta materie era eclipsata de ora dumnealui. La ora de biologie nu se vorbea, nimeni nu chiulea si pana si “elevii-problema” ai clasei erau impecabili si stiau materia. Mi-e dor de dumnealui, de atmosfera pe care o putea crea si de modul in care se desfasurau orele. Materia era predata ca o poveste.

Cand a plecat din scoala mai aveam putin si plangeam toti. Nici dupa un an nu ne-am impacat cu ideea ca nu ne va mai fi profesor. La ultima ora de biologie i-am facut cadou un tablou pictat de mine (pe atunci pictam) si intentionez sa il vizitez dar pana acum nu am reusit sa-i aflu adresa.

Toti profesorii se vaita ca meseria lor este foarte dificila. E greu sa stapanesti 35 de copii, e greu sa te lupti cu educatia cu care vine fiecare de acasa si e greu sa-i faci sa priceapa materia. Dumnealui isi facea in asa fel meseria incat parea totul foarte simplu. Avea 70 de ani.

Dictatoarea

Profesoara mea de matematica are un comportament dominant si cat se poate de ipocrit.

Intr-a V-a avea obiceiul sa mute absolut toti elevii in banci cum avea chef la fiecare ora si nu dadea pauzele doar pentru a arata cine e seful. A avut grija de asemenea sa induca frica de dumneaei si de matematica in randul elevilor. S-au plans niste parinti, s-au revoltat cativa copii dar profesoara zicea ca nu poate tine ora decat asa si “fiecare profesor e suveran la ora lui”.
Eu am refuzat sa ma mut fara o explicatie logica -pe care profesoara nu a putut sa mi-o dea. La rugamintea tatei, doamna director a vorbit cu profesoara despre pauza si despre mutare dar degeaba. A depus o reclamatie dar, din nou, fara rezultat.

Pe langa faptul ca eram singura care nu se muta din banca, am inceput sa ies in pauza cand se suna, lucru care a facut-o pe profesoara sa se planga la directoare ca o “sfidez” si “dau exemplu negativ”. Doamna director i-a zis ca pauza e reglementata prin lege si e obligata sa o dea si nu exista nicio regula care sa ma oblige sa ma mut din banca.

Avand 30 de ani la catedra si neputand admite ca i se opune cineva, obisnuita sa domine elevii, doamna profesoara a organizat un grup de parinti (multi parinti sustin comportamentul abuziv al profesorilor de genul asta) care au semnat o petitie cerand sa fiu mutata la alta scoala pentru ca “dau exemplu negativ colegilor”.
A fost chemat tata la scoala unde acesti parinti i-au spus “sa fie si ea ca ai nostri sau sa plece” si “sa terminati cu idealismele astea ieftine”. (Tata oricum nu era prea placut de parinti pentru ca nu e de acord cu fondul clasei,fondul scolii si cadourile pentru profesori, obiceiuri care considera ca ar trebui sa dispara.) Mi-e rusine sa va scriu in ce fel am fost denigrata de acei parinti in petitie. Eram, ca si acum, un elev bun care lua bursa de merit.
Doamna director a stabilit ca nu exista motive sa fiu mutata la alta scoala si le-a spus parintilor ca nu ar fi trebuit sa dea curs reclamatiei.

Relatiile cu colegii au fost si inca sunt bune, nu au fost afectate de incidentul asta. De atunci, totusi, am o retinere mare in a acorda incredere oricui.

Din clasa a VI-a profesoara a renuntat la mutarile ridicole sub presiunea doamnei director si a reclamatiilor. Se pare ca poate sa-si tina orele si fara sa mute elevii ca pe niste pioni.
Pauzele tot nu le dadea ca era prea mult dintr-o data. A continuat sa sustina ca e lipsa de respect ca ies in pauza iar eu am continuat sa sustin ca e lipsa de respect din partea dumneaei ca nu da pauzele elevilor.

Intr-a VII-a deja se adunasera cam multe. Si-a mai facut un parinte curaj si a reclamat-o pentru ca i-a umilit si batjocorit copilul pentru ca a intarziat la ora, tata a mai reclamat niste abuzuri si de vreo trei luni ne da pauza si se comporta normal.
Sa vedem cat tine minunea, ca nu poate sa reziste prea mult fara a-si arata dispretul fata de elevi, e impotriva firii dumneaei.

Trebuie sa spun ca, in ciuda acestor intamplari, nu am fost persecutata de niciun profesor cu care am avut discutii in contradictoriu iar profesoara de matematica a fost in general corecta cu mine.

In final vreau sa le multumesc domnului Enache de la ziarul Adevarul si doamnei Gradinariu pentru sprijinul oferit si tuturor celor care m-au incurajat.
Un elev ca mine nu s-ar putea lupta cu un sistem intreg fara sustinere si protectie. In spatele meu sunt parintii mei care m-au invatat sa fiu obiectiva si corecta si sa nu-mi fie frica sa spun ceea ce gandesc.

Seful clasei si olimpiada de engleza

Asa cum am scris acum ceva timp, va tin la curent cu ce se mai intampla pe la scoala.

De multe ori, profesorii cer parerea elevilor in legatura cu diferite lucruri. Dar daca parerea noastra nu coincide cu ce vor ei sa auda recurg la orice metode (minciuna, inselatorie) ca sa fie ca ei si nu ca noi.

Exista o practica total nepedagogica in scoli de a ierarhiza elevii din clasa pe alte criterii decat rezultatele la invatatura. Astfel exista functia de sef al clasei .Seful clasei nu are niciun rost, evident, dar fiecare clasa trebuie sa aiba un sef.
La inceputul semestrului am fost pusi de diriginta sa alegem un sef al clasei. Noi am ales un coleg care nu era prea simpatizat de diriginta. I-a picat fata cand a vazut pe cine am ales. Peste o saptamana a venit si ne-a prostit in fata spunand ca seful clasei e altcineva -un preferat de-al ei- pentru ca “nu ati numarat bine voturile”. I-am spus ca e josnic ceea ce face dar nu ne-a luat in seama. Acum avem alta diriginta care ne-a intrebat daca vrem sa schimbam seful clasei. I-am spus ca da si ca il vrem inapoi pe cel pe care l-am ales. A dat din cap dezaprobator, spunand ca nu e potrivit.
De ce ne-or mai fi cerand parerea daca nu tin cont de ea nu am inteles nici pana in ziua de azi.

Asa cum am mai spus, am refuzat sa merg la orice olimpiada. Marti a venit profesoara de engleza cu niste fise la ora. Catorva elevi ne-a dat sa lucram fisele si cu ceilalti a lucrat altceva. Astazi a venit intr-o pauza sa ne felicite pe cei care s-au calificat la faza urmatoare a olimpiadei de engleza. Deci, fara sa stiu, am participat la olimpiada. Sunt programata sambata la etapa urmatoare unde bineinteles n-o sa ma duc.

Cam atat pentru acum, ne auzim data viitoare. Stati linistiti ca nu dureaza mult pana cand o sa scriu iar.

“Targul de Craciun” si olimpiada de franceza

De doi ani jumate invat la scoala Coresi ,fosta nr 5, scoala declarata ca fiind “de elita”,”cea mai buna din judet si a 3-a pe tara”. In acesti 2 ani jumate am intalnit atatea aberatii si abuzuri in scoala asta ca mi-e rau numai cand ma gandesc ca ma duc iar maine la scoala si m-am hotarat ca din cand in cand sa scriu cum e viata de elev intr-o scoala de elita in Romania. Nu scriu din urma ca e prea mult de povestit dar astea sunt intamplarile recente:

Inainte de sarbatori a fost organizat “Targul de Craciun” in curtea scolii. In cadrul acestui targ, cea mai apreciata activitate a fost spartul de farfurii si pahare aduse de elevi de acasa pentru “a sparge ghinionul”. Se presupune ca orice activitate organizata de scoala trebuie sa aiba rol educativ. Care e rolul spartului de farfurii? Inducerea superstitiilor, nu? Am in clasa colegi care au in penare rugaciuni pentru note mari si se roaga inainte de teste si teze, bazandu-se astfel pe Dumnezeu si nu pe cunostintele lor. Sa nu mai vorbim de faptul ca cioburile sparte puteau rani foarte usor pe oricine si ma mir ca nu s-a intamplat. Si cand te gandesti ca in regulamentul scolii alergatul e interzis din cauza pericolului de accidentare. Activitatea a fost prezentata de Gazeta Dambovitei ca fiind una de exceptie, laudand initiativa scolii.

Cand am venit in clasa a 5-a, colegii care fusesera si pana atunci la Coresi erau in anul 3 de franceza iar eu, ca si altii veniti de la alte scoli, nu facusem deloc franceza. Profesoara nu a depus nici cel mai mic efort sa ne ajute sa venim la nivelul clasei. Am facut un an de pregatire, am recuperat materia si sunt considerata ca fiind cea mai buna din clasa la franceza. Acum mi se cere insistent sa particip la olimpiada de franceza ca sa aduc scolii o diploma cu care sa se laude ca e “de elita”. Am refuzat, ca si la alte materii la care mi s-a cerut sa merg la olimpiade si concursuri, iar profesoara a zis ca o sa ma oblige.

Am scris destul deocamdata, va las ca maine ma duc la scoala dar o sa va tin la curent cu viata palpitanta de elev dintr-o scoala “de elita” din Romania.