Scuze pentru abuzuri

Cand ne gandim la scoala ne gandim la un mediu educational sigur unde copiii sunt lasati pe mana unor specialisti in educatie.

Multe persoane care au comentat la postarile mele cauta scuze abuzurilor profesorilor sau le gasesc chiar justificate. De asemenea, ei pun pe picior de egalitate obraznicia unui elev cu violenta psihologica a unui profesor. Elevul, cel putin in clasele I-VIII, este neputincios in fata abuzurilor emotionale ale profesorului. Profesorul nu este asa neajutorat in fata unui elev impertinent care oricum nu ramane niciodata nepedepsit. Obraznicia elevului nu-l marcheaza psihic pe profesor asa cum se intampla in cazul elevilor. Cunosc multi copii traumatizati de profesori, dar niciun profesor traumatizat de vreun elev.

Abuzul emotional (abuzul psihologic, violenta psihologica) este interzis prin lege (ilegal) in scolile din Romania.
Cand vorbim de comportamentul profesorilor fata de elevi nu vorbim de ce-mi place mie sau ce vreau eu. Vorbim de ce spune legea si asta nu e negociabil.
Profesorii sunt obligati sa aiba cursuri de pedagogie si sunt ultimii oameni de la care te-ai astepta sa abuzeze psihologic copiii. Venit din partea unui om obisnuit, abuzul emotional poate fi justificat de nestiinta dar profesorul care abuzeaza copiii nu are nicio scuza.

Prin urmare, ii anunt pe cei care cauta scuze abuzurilor profesorilor ca nu sunt bine-veniti pe pagina mea.

Postare fara nume #1

Da, o sa scriu in continuare si asta e doar inceputul.

Ai mei mi-au cerut sa gandesc si sa-mi expun punctul de vedere de mica. M-au tratat ca pe un egal mai mic al lor si au tinut mereu cont de parerea mea. De cand am inceput scoala m-au pus sa aleg intre a fi ca si ceilalti si a lupta cu nedreptatile si abuzurile pe care m-au invatat sa le vad. Mi-au explicat avantajele si dezavantajele ambelor variante si mi-au spus ca ma vor sustine indiferent de alegere. Eu am ales varianta dificila de a nu tolera abuzurile si a nu ma lasa intimidata. Mi-au explicat ce rol are profesorul, mi-au pus in mana Legea Invatamantului sa o citesc, m-au invatat sa recunosc abuzurile si mi-au explicat ce e scoala de fapt. Am scris impreuna cu ei reclamatiile impotriva abuzurilor de care m-am lovit si tot impreuna am citit raspunsurile primite. Astfel mi-am dezvoltat o gandire de adult si m-am maturizat fortata de imprejurari.
Acum ma revolt impotriva unei mentalitati de care ma lovesc.

Am primit incurajari si cuvinte frumoase dar nu pot sa nu observ tristetea de pe chipul tatalui meu cauzata de neputinta de a ma proteja chiar daca a facut tot ce i-a stat in putere. De fiecare data cand ii povesteam ce se intampla la scoala, pe langa analiza amanuntita a faptelor, imi spunea ca nu ar fi trebuit sa trec prin asta. Acum imi spune ca nu ar fi trebuit sa ma lupt eu cu ei. A reusit sa ma faca sa nu cedez si sa nu las intamplarile astea sa ma marcheze. Cand eram mica m-a incurajat o data punandu-ma sa ma uit la “Oblio”.

La fel ca si ai mei, eu cred ca vinovati nu sunt profesorii cu comportament abuziv ci multele generatii de parinti care i-au tolerat, incurajat si sustinut.
Intr-a V-a un coleg a fost batut de profesorul de serviciu pentru ca manca pe hol in pauza in loc sa se pregateasca pentru ora urmatoare. El nu a spus acasa dar tata a spus la sedinta. Raspunsul a fost ca “O fi facut el ceva”.
La aceeasi sedinta bunica altui coleg a spus ca “O palma nu strica niciunui elev, il mai trezeste putin, ca si noi am primit si nu ne-a stricat”.

Spuneti ca elevii ar trebui sa ia exemplu si sa deschida gura iar parintii sa ia atitudine si sa-i sustina. Majoritatea elevilor nu vad abuzurile ca fiind ceva rau. Poate ati citit raspunsul fetei din Consiliul Elevilor care a scris ca “exista abuzuri in scoala dar abuzurile nu sunt ilegalitati”. Asa au fost educati, sunt viitoarea generatie de parinti care vor sustine abuzurile profesorilor si vor abuza si ei de functiile pe care le vor avea ca adulti pentru ca li se induc ideile astea de mici. Si sunt majoritari. Sunt si elevi ca mine dar foarte putini si constienti ca sunt in minoritate totala.
Cat despre parinti, majoritatea il ocolesc pe tata la poarta scolii ca sa nu fie vazuti cu “Andronache care reclama profesorii”.

Se spune ca sunt mica dar cu mintea mea de 14 ani va spun cu ca nu se va schimba nimic in viitorul apropiat. Dorinta de schimbare trebuie sa fie un fenomen de amploare, nu o exceptie. Postarile mele i-au facut pe multi sa cada in “idealismul ieftin “al tatei. Cand va veti lovi de abuzuri si veti vedea ca sunteti singuri impotriva tuturor s-ar putea sa alegeti repede calea mai usoara, justificand imediat ca este “pentru binele copilului”.

Impotriva elevului care “nu gandeste bine” sunt organizati colegii lui, pentru a da exemplu celorlalti care ar vrea sa faca la fel si pentru a-l reduce la tacere. Elevii sunt invatati sa nu puna niciodata la indoiala cererile si intentiile profesorilor.

Asa cum am promis, o sa mai scriu.

Dictatoarea

Profesoara mea de matematica are un comportament dominant si cat se poate de ipocrit.

Intr-a V-a avea obiceiul sa mute absolut toti elevii in banci cum avea chef la fiecare ora si nu dadea pauzele doar pentru a arata cine e seful. A avut grija de asemenea sa induca frica de dumneaei si de matematica in randul elevilor. S-au plans niste parinti, s-au revoltat cativa copii dar profesoara zicea ca nu poate tine ora decat asa si “fiecare profesor e suveran la ora lui”.
Eu am refuzat sa ma mut fara o explicatie logica -pe care profesoara nu a putut sa mi-o dea. La rugamintea tatei, doamna director a vorbit cu profesoara despre pauza si despre mutare dar degeaba. A depus o reclamatie dar, din nou, fara rezultat.

Pe langa faptul ca eram singura care nu se muta din banca, am inceput sa ies in pauza cand se suna, lucru care a facut-o pe profesoara sa se planga la directoare ca o “sfidez” si “dau exemplu negativ”. Doamna director i-a zis ca pauza e reglementata prin lege si e obligata sa o dea si nu exista nicio regula care sa ma oblige sa ma mut din banca.

Avand 30 de ani la catedra si neputand admite ca i se opune cineva, obisnuita sa domine elevii, doamna profesoara a organizat un grup de parinti (multi parinti sustin comportamentul abuziv al profesorilor de genul asta) care au semnat o petitie cerand sa fiu mutata la alta scoala pentru ca “dau exemplu negativ colegilor”.
A fost chemat tata la scoala unde acesti parinti i-au spus “sa fie si ea ca ai nostri sau sa plece” si “sa terminati cu idealismele astea ieftine”. (Tata oricum nu era prea placut de parinti pentru ca nu e de acord cu fondul clasei,fondul scolii si cadourile pentru profesori, obiceiuri care considera ca ar trebui sa dispara.) Mi-e rusine sa va scriu in ce fel am fost denigrata de acei parinti in petitie. Eram, ca si acum, un elev bun care lua bursa de merit.
Doamna director a stabilit ca nu exista motive sa fiu mutata la alta scoala si le-a spus parintilor ca nu ar fi trebuit sa dea curs reclamatiei.

Relatiile cu colegii au fost si inca sunt bune, nu au fost afectate de incidentul asta. De atunci, totusi, am o retinere mare in a acorda incredere oricui.

Din clasa a VI-a profesoara a renuntat la mutarile ridicole sub presiunea doamnei director si a reclamatiilor. Se pare ca poate sa-si tina orele si fara sa mute elevii ca pe niste pioni.
Pauzele tot nu le dadea ca era prea mult dintr-o data. A continuat sa sustina ca e lipsa de respect ca ies in pauza iar eu am continuat sa sustin ca e lipsa de respect din partea dumneaei ca nu da pauzele elevilor.

Intr-a VII-a deja se adunasera cam multe. Si-a mai facut un parinte curaj si a reclamat-o pentru ca i-a umilit si batjocorit copilul pentru ca a intarziat la ora, tata a mai reclamat niste abuzuri si de vreo trei luni ne da pauza si se comporta normal.
Sa vedem cat tine minunea, ca nu poate sa reziste prea mult fara a-si arata dispretul fata de elevi, e impotriva firii dumneaei.

Trebuie sa spun ca, in ciuda acestor intamplari, nu am fost persecutata de niciun profesor cu care am avut discutii in contradictoriu iar profesoara de matematica a fost in general corecta cu mine.

In final vreau sa le multumesc domnului Enache de la ziarul Adevarul si doamnei Gradinariu pentru sprijinul oferit si tuturor celor care m-au incurajat.
Un elev ca mine nu s-ar putea lupta cu un sistem intreg fara sustinere si protectie. In spatele meu sunt parintii mei care m-au invatat sa fiu obiectiva si corecta si sa nu-mi fie frica sa spun ceea ce gandesc.