Bursa sau nu

Asa cum alearga adultii dupa bani si fac orice ca sa-i obtina, asa isi doresc unii copii notele mari. Li se spune de acasa ca asta e cel mai important lucru pentru ei. Eu am fost educata altfel. Scopul pentru care merg la scoala nu se rezuma la note. Nu imi doresc cu orice pret sa am numai note mari.

Doamna director, mai stiti cand in semestrul I doamna de matematica s-a razbunat pe mine si mi-a dat un 4 in pauza iar apoi mi-a transmis prin dumneavoastra ca o sa-mi dea oricate note de 10 vreau ca “sa ma linistesc”? V-am spus ca eu nu renunt la demnitate si la principiile mele pentru note.
Am reusit sa scot totusi pe semestrul I media 9,92 fara sa-mi incalc principiile. In mod normal, elevii care au media peste 9,85 iau bursa de merit. Astazi am fost anuntata ca nu mai iau bursa cu toate ca am media peste 9,85. Am aflat azi ca exista o hotarare a Consiliului Local care spune ca, chiar daca ma incadrez cu media, daca am avut in anul precedent o medie de 8 nu mai iau bursa.
Deci de azi inainte nu mai pot afirma ca sunt o eleva care ia bursa de merit ci doar ca am note mari. Nu ma afecteaza ca nu mai iau bursa chiar deloc, doar am vrut sa va anunt ca nu va mai scriu din postura elevei bursiere.

Vreau sa pun intrebarea asta cat inca mai sunt in postura elevului premiant:
Un elev cu note mici, asa-numit “elev problema” are voie sa se planga de comportamentul profesorilor din scoala sau este combatut sub pretextul ca se razbuna pe scoala pentru ca “nu face fata cerintelor scolii”?
Vorba tatei dintr-o postare mai veche: “Nici nu stiu daca sa ma bucur ca fiica-mea e premianta intr-un sistem de invatamant ca al nostru. In tari mai avansate s-ar putea ca inteligenta si aptitudinile asa-zisilor <<elevi problema>> de la noi sa fie considerate superioare premiantilor.”

Domnilor profesori, eu stiu materia dar dumneavoastra aveti posibilitatea sa-mi dati ce note doriti. Cand m-am apucat de scris, mi-am asumat si acest risc. Declar deschis sezonul de vanatoare la Anna Andronache.