Matematica e arta

Spunea cineva intr-un comentariu la ultima mea postare ca-i e dor de profesoara de matematica. Azi am sa va povestesc cum se dau notele la matematica la mine in clasa.

La clasa a VII-a C nu stii matematica daca nu ai simt estetic. Trebuie sa folosim mai multe culori pe caiet, sa scriem ordonat si caligrafic, sa copiem enunturile problemelor din carte inainte sa le rezolvam, sa numerotam lectiile si temele si sa scriem pe prima pagina “Caietul este oglinda elevului!”.
Toate caietele trebuie sa fie la fel chiar daca elevii nu sunt la fel si au metode de invatare diferite. Un elev genial la matematica dar cu un stil dezordonat ar fi persecutat de profesoara mea.

La mine in clasa notele nu reflecta cunostintele la matematica ale elevului (asa cum ar fi normal) ci cat de supus ii este profesoarei. Nu conteaza cata matematica stim, nu vom lua niciodata 10 daca nu avem caietele colorate si aranjate conform cerintelor profesoarei.
Daca as fi profesor nici nu m-ar interesa daca elevii mei au sau nu caiet atata timp cat stiu materia.
Daca eliminam copiii care fac pregatire cu profesoara si cei pe care are cine sa-i ajute la matematica raman aceia cu note intre 1 si 5, note care reflecta munca profesoarei mele la clasa.

Mi-e scarba de orele in care profesoara mea isi scoate favoritii la tabla ca sa le dicteze rezolvarile si sa-i dea exemplu de elevi-model in fata clasei. Le da exercitii vizibil mai usoare decat celorlalti si le induce raspunsurile prin dictare sau intrebari ocolitoare.
Celorlalti li se face o evaluare foarte stricta. Trebuie sa scriem frumos, ordonat si sa facem exercitiul repede. Daca indeplinim criteriile astea si rezolvam exercitiul trebuie sa mai gasim o metoda prin care sa-l facem sau ni se da altul mai greu. Profesoara intervine, ne arata eventualele greseli si ne spune cum sa continuam iar la sfarsit ne reproseaza ca ne-a dictat ce sa scriem si nu am stiut nimic. Nu iau note mai mari de 8 decat cei care au caietul pe placul profesoarei.

Tata a reclamat si acest comportament favorizant care descurajeaza copiii sa invete dar profesoara inca il practica. Este protejata de colegii dumneaei care nu o sanctioneaza si isi pastreaza practicile ilegale aratand ca nu o afecteaza reclamatiile. Asa s-a intamplat si in cazul absenteismului, neincadrarii in program, comportamentului abuziv si atunci cand a predat lectii noi la pregatire din care ne-a dat testare.
Ce poti sa vrei mai mult de la viata decat sa ai un loc de munca unde poti sa faci ce vrei ca te apara colegii?

Profesoara mai are un obicei. Iti spune ca-ti trece o nota in catalog si apoi vezi alta. Personal, am primit un 10 in fata clasei dar in catalog a ajuns 8.

Ni s-a pus odata la clasa intrebarea “Ce ai face daca ai fi director pentru o zi?”. Mie imi ajung 5 minute ca sa o dau afara din scoala pe profesoara de matematica.

P.S. Dupa vacanta vom primi iar nota pe aspectul caietelor.

Bataie de joc

Din clasa a V-a lucram la matematica dupa niste culegeri pe care ne pune profesoara sa le cumparam. Toate culegerile de pana acum sunt pline de greseli (rezultatele unor exercitii atribuite altora, greseli de formulare).

Doamna profesoara, am vazut ca sunteti colaborator la scrierea culegerii. Dumneavoastra ati contribuit cu exercitiile gresite sau cu cele corecte? Nu desconsider efortul atator profesori pentru realizarea culegerii, e ceva munca sa aduni asa multe greseli intr-o singura carte.
Nu pun in discutie faptul ca este ilegal sa vindeti carti in scoala dar daca tot cumparam macar sa fie ceva de calitate.
Si daca sunteti curioasa sa vedeti greselile vi le arat marti la ora ca le-am incercuit pe carte.

N-as fi scris despre asta dar m-am saturat sa lucrez cu orele la niste exercitii pana imi dau seama ca sunt gresite

Postare fara nume #2

1) Domnule profesor de optional fizica, ati mers la verisoara mea la clasa a VI-a D si i-ati spus, printre altele, ca eu invat intr-o “clasa de derbedei”. Ce va face sa spuneti asta despre colegii mei? Va doresc sa predati macar o saptamana intr-o scoala cu elevi derbedei din aceia care scuipa si injura profesorii ca sa puteti da definitia elevului derbedeu.

2) Nu stiu daca in clasa a VI-a au fost 10 ore la care profesoara de matematica a venit la timp la ora. Intarzierea era de la 10 minute la o jumatate de ora dar cateodata profesoara nu venea deloc. Tata a reclamat-o pentru absenteism si i s-a dat un avertisment (singura sanctiune pe care a primit-o profesoara vreodata).
Anul trecut a intarziat un elev la o ora de matematica. A intrat in clasa salutand politicos profesoara si cerandu-si scuze. Pentru profesoara nu a fost de-ajuns si l-a dat afara de mai multe ori punandu-l sa intre si sa-si ceara scuze in diferite moduri. A patra sau a cincea oara, elevul a renuntat si a plecat acasa umilit. Mama lui a depus reclamatie la Inspectoratul Scolar si nici pana acum nu a primit raspuns.

Am cam multe lucruri urate de povestit despre aceasta profesoara in numai doi ani, nu-i asa?

Conflictul de interese

Conflictul de interese este atunci cand profesorul e interesat ca elevii sa nu priceapa mai nimic in clasa ca sa vina la pregatire acasa.
Conflictul de interese este atunci cand scoala nu mai reprezinta pentru anumiti profesori decat locul de unde isi iau elevi la pregatire.

Intr-a V-a, rezultatele la testul initial la matematica au aratat ca elevii stiau bine materia din clasele I-IV. Acum nivelul clasei e praf.

Profesoara de matematica foloseste metode ca predarea insuficienta, notele mici si temele din materie nepredata (pe care elevii nu le pot face) pentru a atrage elevii la pregatire. Cand copiii nu mai sunt capabili sa-si faca temele si incep sa ia note mici, parintii trag concluzia ca trebuie sa mearga la pregatire si o cauta pe profesoara. Celor care totusi nu o cauta le trimite bilete bagate in ghiozdanul copilului sau mesaje pe telefon.

La mine in clasa, la matematica, copiii care fac pregatire au asigurate notele, nu cunostintele. Unii recunosc ca fac pregatire dar altii nu, chiar daca asta se observa prin comportamentul favorizant al profesoarei fata de ei la ore. Cand ies la tabla si nu stiu mai nimic, li se induc raspunsurile astfel incat au intotdeauna 10. Li se da astfel o falsa impresie de valoare lor si parintilor lor. S-au dus la olimpiade si niciodata nu au trecut de faza pe oras dar asta nu i-a pus pe ganduri.

Copiii povestesc ce se intampla la pregatire. Profesoara le da testele care urmeaza a fi date si pleaca sau ii lasa sa se joace pe telefoane. Cateodata sta si barfeste cu ei elevii care nu-i plac. Doamna profesoara, stiti vorba aia “un secret stiut de doi nu mai e secret” ?

Colegii mei se descurca asa cum pot la matematica. Unii fac pregatiri, pe altii ii ajuta parintii dar cei care nu-si permit pregatiri si nu are cine sa-i ajute ajung asa-zisii “elevi rai care nu vor sa invete”. Colegii mei care fac pregatire se impart in 2: elevi care isi permit sa faca pregatire full-time si elevi care se duc de cateva ori inainte de teste si teze pentru a-si asigura notele de trecere.
Pe mine ma ajuta bunica de 76 de ani. Uneori observ cum profesoara complica intentionat materia in asa fel incat elevii sa nu inteleaga mare lucru. Cand ajung acasa si imi explica bunica, totul devine foarte simplu si frumos.

Andreea Antohi, fosta eleva a profesoarei, confirma in comentariul ei de la prima mea postare legata de doamna de matematica ceea ce aud de la colegii mei care fac pregatire:

“Bună ziua! Această profesoară despre care vorbește Anna Andronache mi-a fost dirigintă și, implicit, profesoară de matematică în cei 4 ani de gimnaziu. Acum sunt elevă în clasa a 12-a la Colegiul Național “Ienăchiță Văcărescu”, profil bilingv. În clasa a V-a și a VI-a eram pasionată de matematică, era una dintre materiile mele preferate și participam inclusiv la olimpiade și concursuri, până când această profesoară s-a gândit să îi spună mamei mele după o ședință cu părinții că eu nu știu matematică, nu mă descurc, în condițiile în care mereu ajungeam la olimpiade până la județeană și m-a chemat să fac pregătire cu dumneaei. Mama a acceptat, așa că am început pregătirea și ghiciți ce? Nu era altceva decât mâncătorie de bani. Aveam 3 colegi cu care mă jucam la pregătire, am și acum caietele de atunci, aproape goale, evident. Doamna profesoara stătea la birou și se uita pe calculator, fie mai purta câte o discuție în contradictoriu cu soțul dumneaei. Cert e că niciodată nu era pregătire. Și iată că, a trecut și clasa a VII-a și am renunțat să mai fac pregătire, fiindcă mama îmi vedea mereu caietele aproape goale. Am început cu un alt profesor, mulțumită căruia am luat și 10 curat la examenul național, iar săracul s-a chinuit să mă învețe într-un singur an materia din doi ani. În clasa a 8-a, ajunsesem de la 5 ore pe săptămână de matematică, la 8 ore, fără pauze. Ne chema înaintea și în afara orelor de curs. Pentru dumneaei nu eram altceva decât “cretinoizi” și “progenituri” (termeni folosiți în timpul orelor de curs). Ne scotea la tablă ca la armată, în funcție de ziua în care eram, de exemplu, numărul 21 de la catalog, pentru că este 21 Februarie. Doamne ferește să nu fi știut să rezolvăm ceva, era cel mai probabil să ajungem acasă surzi sau cel puțin cu un timpan spart. Recent am aflat însă că “doamnei diriginte” nu îi convenea ca adevărul să îi fie spus în față și nu accepta să fie contrazisă. Ca orice copil, făceam și eu prostiile vârstei, însă probabil dânsa nu a fost copil și nici elev și s-a gândit să facă o petiție ca eu să fiu exmatriculată din școală. Motivul? Nu mă suporta cel mai probabil, pentru că ai mei nu mi-au pus niciodată pumnul în gură și mereu m-au învățat să îmi exprim opinia. Întrebarea mea e: cum se explică faptul că eu eram un “copil problemă”, dar cu toate astea aveam 10 la purtare? Sunt încă mistere pe care cel mai probabil nu le voi desluși niciodată. Cert e că această femeie și-a bătut joc cu bună-știință de copilăria mea și, cel mai probabil, a foștilor mei colegi. Țin să vă spun că acum sunt elevă cu medii de peste 9,50, în clasa a 12-a pe primul semestru am avut 10 pe linie și mai mult de atât, am fost acceptată la facultate în Olanda, la Haga, pe Drept Internațional și European, unde voi începe din luna Septembrie a acestui an. Așa că, oameni buni, nu vă sfiiți să spuneți ce vi se întâmplă, ce trăiți. Luați-o pe Anna ca exemplu. Trăim în democrație, iar acesta este dreptul nostru, dreptul la liberă exprimare. Mie mi-a fost îngrădit acest drept în ciclul gimnazial, iar acum am simțit că este momentul oportun să spun prin ce am trecut și eu timp de 4 ani. Iar creea ce am povestit este nimic, însă am să-i las și pe ceilalți să vorbească.”

Stiu problema cu salariile mici ale profesorilor, dar profesorii de tehnologie, educatie civica sau desen ce fac? Metodele la care recurge doamna de matematica pentru a atrage cat mai multi copii la pregatire sunt o dovada de lacomie. Profesoara ar vrea sa aiba toata clasa la pregatire.

Inregistrarea

In clasa a V-a am inregistrat o ora de matematica in care profesoara ameninta, batjocorea si umilea copiii.
Tata a dus inregistrarea la doamna director adjunct (profesor de religie, inlocuita de curand) care nu fost interesata de inregistrare si a amenintat ca o sa fiu sanctionata pentru ca este ilegal sa folosesc telefonul in scoala.
L-a intrebat pe tata daca nu crede ca vine cam des pe la scoala si i-a zis ca ar trebui sa ma lase in grija lor pentru ca m-am dus acolo de bunavoie.
Si ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbesc, pusa in fata inregistrarii, profesoara a spus ca “nu este adevarat”.

Dictatoarea

Profesoara mea de matematica are un comportament dominant si cat se poate de ipocrit.

Intr-a V-a avea obiceiul sa mute absolut toti elevii in banci cum avea chef la fiecare ora si nu dadea pauzele doar pentru a arata cine e seful. A avut grija de asemenea sa induca frica de dumneaei si de matematica in randul elevilor. S-au plans niste parinti, s-au revoltat cativa copii dar profesoara zicea ca nu poate tine ora decat asa si “fiecare profesor e suveran la ora lui”.
Eu am refuzat sa ma mut fara o explicatie logica -pe care profesoara nu a putut sa mi-o dea. La rugamintea tatei, doamna director a vorbit cu profesoara despre pauza si despre mutare dar degeaba. A depus o reclamatie dar, din nou, fara rezultat.

Pe langa faptul ca eram singura care nu se muta din banca, am inceput sa ies in pauza cand se suna, lucru care a facut-o pe profesoara sa se planga la directoare ca o “sfidez” si “dau exemplu negativ”. Doamna director i-a zis ca pauza e reglementata prin lege si e obligata sa o dea si nu exista nicio regula care sa ma oblige sa ma mut din banca.

Avand 30 de ani la catedra si neputand admite ca i se opune cineva, obisnuita sa domine elevii, doamna profesoara a organizat un grup de parinti (multi parinti sustin comportamentul abuziv al profesorilor de genul asta) care au semnat o petitie cerand sa fiu mutata la alta scoala pentru ca “dau exemplu negativ colegilor”.
A fost chemat tata la scoala unde acesti parinti i-au spus “sa fie si ea ca ai nostri sau sa plece” si “sa terminati cu idealismele astea ieftine”. (Tata oricum nu era prea placut de parinti pentru ca nu e de acord cu fondul clasei,fondul scolii si cadourile pentru profesori, obiceiuri care considera ca ar trebui sa dispara.) Mi-e rusine sa va scriu in ce fel am fost denigrata de acei parinti in petitie. Eram, ca si acum, un elev bun care lua bursa de merit.
Doamna director a stabilit ca nu exista motive sa fiu mutata la alta scoala si le-a spus parintilor ca nu ar fi trebuit sa dea curs reclamatiei.

Relatiile cu colegii au fost si inca sunt bune, nu au fost afectate de incidentul asta. De atunci, totusi, am o retinere mare in a acorda incredere oricui.

Din clasa a VI-a profesoara a renuntat la mutarile ridicole sub presiunea doamnei director si a reclamatiilor. Se pare ca poate sa-si tina orele si fara sa mute elevii ca pe niste pioni.
Pauzele tot nu le dadea ca era prea mult dintr-o data. A continuat sa sustina ca e lipsa de respect ca ies in pauza iar eu am continuat sa sustin ca e lipsa de respect din partea dumneaei ca nu da pauzele elevilor.

Intr-a VII-a deja se adunasera cam multe. Si-a mai facut un parinte curaj si a reclamat-o pentru ca i-a umilit si batjocorit copilul pentru ca a intarziat la ora, tata a mai reclamat niste abuzuri si de vreo trei luni ne da pauza si se comporta normal.
Sa vedem cat tine minunea, ca nu poate sa reziste prea mult fara a-si arata dispretul fata de elevi, e impotriva firii dumneaei.

Trebuie sa spun ca, in ciuda acestor intamplari, nu am fost persecutata de niciun profesor cu care am avut discutii in contradictoriu iar profesoara de matematica a fost in general corecta cu mine.

In final vreau sa le multumesc domnului Enache de la ziarul Adevarul si doamnei Gradinariu pentru sprijinul oferit si tuturor celor care m-au incurajat.
Un elev ca mine nu s-ar putea lupta cu un sistem intreg fara sustinere si protectie. In spatele meu sunt parintii mei care m-au invatat sa fiu obiectiva si corecta si sa nu-mi fie frica sa spun ceea ce gandesc.