Tragedie

Tragedie la clasa a VII-a C de la Coresi!

Am avut azi ora de sport si profesorul ne-a cerut sa facem pase in doi. Multi copii au luat exercitiul in bataie de joc dar… surpriza: era pe note! Cand profesorul si-a scos caietul si a inceput sa puna note de patru unii copii au avut un soc si s-au dus indignati la profesor sa-i ceara lamuriri.

Domnul profesor nu are favoriti, ca alti profesori. Dumnealui pune note pe merit, nu pe nume. Favoritii unor profesori au plecat acasa socati. S-au simtit inselati pentru ca se obisnuisera ca profesorii sa le fie “loiali”.

Domnule profesor, puteati sa bateti sau sa injurati copiii, sa le faceti orice dar pana la note. Daca jigneati un elev nu se intampla nimic, dar acum o sa va treziti cu niste parinti nervosi la scoala.

O mare parte din copiii din clasa mea invata doar pentru note. Asta e mentalitatea parintilor pe care au transmis-o cu succes copiilor lor. Elevii lingusesc profesorii, fac orice pentru note si daca-i intrebati ceva dintr-o lectie de acum doua saptamani ei spun ca lectia nu a fost predata. Pe ei nu-i intereseaza cunostintele, ci notele, asemenea parintilor lor.

Pana la sfarsitul orelor am auzit numai injuraturi la adresa bietului profesor de sport

Bursa sau nu

Asa cum alearga adultii dupa bani si fac orice ca sa-i obtina, asa isi doresc unii copii notele mari. Li se spune de acasa ca asta e cel mai important lucru pentru ei. Eu am fost educata altfel. Scopul pentru care merg la scoala nu se rezuma la note. Nu imi doresc cu orice pret sa am numai note mari.

Doamna director, mai stiti cand in semestrul I doamna de matematica s-a razbunat pe mine si mi-a dat un 4 in pauza iar apoi mi-a transmis prin dumneavoastra ca o sa-mi dea oricate note de 10 vreau ca “sa ma linistesc”? V-am spus ca eu nu renunt la demnitate si la principiile mele pentru note.
Am reusit sa scot totusi pe semestrul I media 9,92 fara sa-mi incalc principiile. In mod normal, elevii care au media peste 9,85 iau bursa de merit. Astazi am fost anuntata ca nu mai iau bursa cu toate ca am media peste 9,85. Am aflat azi ca exista o hotarare a Consiliului Local care spune ca, chiar daca ma incadrez cu media, daca am avut in anul precedent o medie de 8 nu mai iau bursa.
Deci de azi inainte nu mai pot afirma ca sunt o eleva care ia bursa de merit ci doar ca am note mari. Nu ma afecteaza ca nu mai iau bursa chiar deloc, doar am vrut sa va anunt ca nu va mai scriu din postura elevei bursiere.

Vreau sa pun intrebarea asta cat inca mai sunt in postura elevului premiant:
Un elev cu note mici, asa-numit “elev problema” are voie sa se planga de comportamentul profesorilor din scoala sau este combatut sub pretextul ca se razbuna pe scoala pentru ca “nu face fata cerintelor scolii”?
Vorba tatei dintr-o postare mai veche: “Nici nu stiu daca sa ma bucur ca fiica-mea e premianta intr-un sistem de invatamant ca al nostru. In tari mai avansate s-ar putea ca inteligenta si aptitudinile asa-zisilor <<elevi problema>> de la noi sa fie considerate superioare premiantilor.”

Domnilor profesori, eu stiu materia dar dumneavoastra aveti posibilitatea sa-mi dati ce note doriti. Cand m-am apucat de scris, mi-am asumat si acest risc. Declar deschis sezonul de vanatoare la Anna Andronache.

Conflictul de interese

Conflictul de interese este atunci cand profesorul e interesat ca elevii sa nu priceapa mai nimic in clasa ca sa vina la pregatire acasa.
Conflictul de interese este atunci cand scoala nu mai reprezinta pentru anumiti profesori decat locul de unde isi iau elevi la pregatire.

Intr-a V-a, rezultatele la testul initial la matematica au aratat ca elevii stiau bine materia din clasele I-IV. Acum nivelul clasei e praf.

Profesoara de matematica foloseste metode ca predarea insuficienta, notele mici si temele din materie nepredata (pe care elevii nu le pot face) pentru a atrage elevii la pregatire. Cand copiii nu mai sunt capabili sa-si faca temele si incep sa ia note mici, parintii trag concluzia ca trebuie sa mearga la pregatire si o cauta pe profesoara. Celor care totusi nu o cauta le trimite bilete bagate in ghiozdanul copilului sau mesaje pe telefon.

La mine in clasa, la matematica, copiii care fac pregatire au asigurate notele, nu cunostintele. Unii recunosc ca fac pregatire dar altii nu, chiar daca asta se observa prin comportamentul favorizant al profesoarei fata de ei la ore. Cand ies la tabla si nu stiu mai nimic, li se induc raspunsurile astfel incat au intotdeauna 10. Li se da astfel o falsa impresie de valoare lor si parintilor lor. S-au dus la olimpiade si niciodata nu au trecut de faza pe oras dar asta nu i-a pus pe ganduri.

Copiii povestesc ce se intampla la pregatire. Profesoara le da testele care urmeaza a fi date si pleaca sau ii lasa sa se joace pe telefoane. Cateodata sta si barfeste cu ei elevii care nu-i plac. Doamna profesoara, stiti vorba aia “un secret stiut de doi nu mai e secret” ?

Colegii mei se descurca asa cum pot la matematica. Unii fac pregatiri, pe altii ii ajuta parintii dar cei care nu-si permit pregatiri si nu are cine sa-i ajute ajung asa-zisii “elevi rai care nu vor sa invete”. Colegii mei care fac pregatire se impart in 2: elevi care isi permit sa faca pregatire full-time si elevi care se duc de cateva ori inainte de teste si teze pentru a-si asigura notele de trecere.
Pe mine ma ajuta bunica de 76 de ani. Uneori observ cum profesoara complica intentionat materia in asa fel incat elevii sa nu inteleaga mare lucru. Cand ajung acasa si imi explica bunica, totul devine foarte simplu si frumos.

Andreea Antohi, fosta eleva a profesoarei, confirma in comentariul ei de la prima mea postare legata de doamna de matematica ceea ce aud de la colegii mei care fac pregatire:

“Bună ziua! Această profesoară despre care vorbește Anna Andronache mi-a fost dirigintă și, implicit, profesoară de matematică în cei 4 ani de gimnaziu. Acum sunt elevă în clasa a 12-a la Colegiul Național “Ienăchiță Văcărescu”, profil bilingv. În clasa a V-a și a VI-a eram pasionată de matematică, era una dintre materiile mele preferate și participam inclusiv la olimpiade și concursuri, până când această profesoară s-a gândit să îi spună mamei mele după o ședință cu părinții că eu nu știu matematică, nu mă descurc, în condițiile în care mereu ajungeam la olimpiade până la județeană și m-a chemat să fac pregătire cu dumneaei. Mama a acceptat, așa că am început pregătirea și ghiciți ce? Nu era altceva decât mâncătorie de bani. Aveam 3 colegi cu care mă jucam la pregătire, am și acum caietele de atunci, aproape goale, evident. Doamna profesoara stătea la birou și se uita pe calculator, fie mai purta câte o discuție în contradictoriu cu soțul dumneaei. Cert e că niciodată nu era pregătire. Și iată că, a trecut și clasa a VII-a și am renunțat să mai fac pregătire, fiindcă mama îmi vedea mereu caietele aproape goale. Am început cu un alt profesor, mulțumită căruia am luat și 10 curat la examenul național, iar săracul s-a chinuit să mă învețe într-un singur an materia din doi ani. În clasa a 8-a, ajunsesem de la 5 ore pe săptămână de matematică, la 8 ore, fără pauze. Ne chema înaintea și în afara orelor de curs. Pentru dumneaei nu eram altceva decât “cretinoizi” și “progenituri” (termeni folosiți în timpul orelor de curs). Ne scotea la tablă ca la armată, în funcție de ziua în care eram, de exemplu, numărul 21 de la catalog, pentru că este 21 Februarie. Doamne ferește să nu fi știut să rezolvăm ceva, era cel mai probabil să ajungem acasă surzi sau cel puțin cu un timpan spart. Recent am aflat însă că “doamnei diriginte” nu îi convenea ca adevărul să îi fie spus în față și nu accepta să fie contrazisă. Ca orice copil, făceam și eu prostiile vârstei, însă probabil dânsa nu a fost copil și nici elev și s-a gândit să facă o petiție ca eu să fiu exmatriculată din școală. Motivul? Nu mă suporta cel mai probabil, pentru că ai mei nu mi-au pus niciodată pumnul în gură și mereu m-au învățat să îmi exprim opinia. Întrebarea mea e: cum se explică faptul că eu eram un “copil problemă”, dar cu toate astea aveam 10 la purtare? Sunt încă mistere pe care cel mai probabil nu le voi desluși niciodată. Cert e că această femeie și-a bătut joc cu bună-știință de copilăria mea și, cel mai probabil, a foștilor mei colegi. Țin să vă spun că acum sunt elevă cu medii de peste 9,50, în clasa a 12-a pe primul semestru am avut 10 pe linie și mai mult de atât, am fost acceptată la facultate în Olanda, la Haga, pe Drept Internațional și European, unde voi începe din luna Septembrie a acestui an. Așa că, oameni buni, nu vă sfiiți să spuneți ce vi se întâmplă, ce trăiți. Luați-o pe Anna ca exemplu. Trăim în democrație, iar acesta este dreptul nostru, dreptul la liberă exprimare. Mie mi-a fost îngrădit acest drept în ciclul gimnazial, iar acum am simțit că este momentul oportun să spun prin ce am trecut și eu timp de 4 ani. Iar creea ce am povestit este nimic, însă am să-i las și pe ceilalți să vorbească.”

Stiu problema cu salariile mici ale profesorilor, dar profesorii de tehnologie, educatie civica sau desen ce fac? Metodele la care recurge doamna de matematica pentru a atrage cat mai multi copii la pregatire sunt o dovada de lacomie. Profesoara ar vrea sa aiba toata clasa la pregatire.